Care ar fi solutia impotriva procrastinatiei?
Sa ne gandim la costurile si beneficiile pe care le implica fiecare din alegerile noastre.
In cazul exemplului dat mai sus, alegerile constau in "invatat pentru examen" versus "surfat pe Net".
O balanta decizionala ne-ar ajuta in acest caz:
BENEFICII/ argumente PRO
|
COSTURI/ argumente CONTRA
| |
învăţatul
|
- îmi cresc şansele de a lua examenul
- îmi dezvolt sinapsele prin exerciţiul învăţării
- fac ceea ce îmi place
- voi pune în practică noţiunile teoretice pe care le acumulez acum
- îmi exersez muşchiul voinţei, al autocontrolului
- îmi consolidez o mentalitate de învingător/ învingătoare
|
- timpul dedicat învăţatului
|
surfatul pe Net
|
- mă relaxează
- îmi face plăcere
|
- îmi amorţesc/ anesteziez conştiinţa, tot evitând să mă gândesc de fapt ce vreau şi amânând să fac o alegere conştientă
- pierd timpul de învăţat
- o să îmi pară rău înainte de examen pentru tot timpul pe care l-am avut, dar l-am irosit/ că nu m-am apucat mai devreme de învăţat
- în finalul fiecărei zile în care am pierdut timp pe Net mă simt deprimat/ă
|
Acum decizia pare mai usor de luat :-)
Bine zis! :)
RăspundețiȘtergereDar asumptia a ceea ce spui acolo este ca daca am constientiza ca avem mai multe beneficii invatand, decizia de a te apuca de invatat vine mai repede. Ori, din ce stiu eu, in situatia asta si in altele asemanatoare, legatura nu e asa directa. Ar mai trebui ceva facut si pe partea emotionala. Oamenii nu sunt fiinte rationale, in acceptiunea clasica.
Daca stii metafora cu elefantul si calaretul (ex. in Happiness Hypothesis, Jonathan Haidt) nu e suficient sa constientizeze calaretul unde sa o ia elefantul. Trebuie momit si elefantul. Deci, un morcov, ceva? :D
Haidt sugereaza faptul ca inteligenta emotionala ar fi calaretul iscusit care este capabil sa distraga elefantul. Ca si in cazul recompensei amanate (experimentul cu copiii care au reusit sa amane mancatul prajiturii in perspectiva primirii mai multor prajituri), s-ar parea ca cei care reusisera se uitau (gandeau) in alta parte, in timp ce cei care se tot uitau la prajitura sfarseau prin a ceda ispitei. Asta ar sprijini presupunerea cognitiv-comportamentala ca este suficient sa decida calaretul ca sa il poate dirija pe elefant. :-)
RăspundețiȘtergereBalanta decizionala incearca sa joace rolul morcovului, iar calaretul nu mai are de facut decat sa lege morcovul de o undita.
In terapia cognitiv-comportamentala, din acest motiv se recomanda recitirea zilnica a "cardurilor cu avantaje" (lista cu motive personale ale clientului din care doreste o schimbare) sau reluarea balantei decizionale, tocmai pentru ca elefantul canta "nu am chef azi", dar, in cazul persoanelor inteligente emotional sau antrenate in sensul acesta, nu decide elefantul in cele din urma. :-)