Orice persoana a experimentat in repetate randuri, pe parcursul vietii, anxietati, temeri, frici, fobii. Tulburarile anxioase sunt adeseori subestimate, deoarece teama este, de obicei, un sentiment normal, util si protector.
Nivelurile medii de anxietate sunt deseori bine-venite pentru cresterea randamentului. De exemplu, un elev sau un student care resimte un nivel mediu de anxietate fata de o teza sau un examen se va pregati cu constiinciozitate.
Chiar si nivelurile relativ ridicate de anxietate pot fi considerate normale in anumite circumstante, in functie de experienta anterioara a persoanei (daca a mai fost confruntata sau nu cu respectiva situatie), de pregatirea ei (raportat la dificultatea situatiei respective) si de modul in care evalueaza respectiva situatie si pe sine insasi.
Atunci cand nelinistile si temerile ajung sa deranjeze persoana, sa fie recurente, irationale, sa interfere cu functionarea ei (acasa, la scoala, la serviciu, in relatiile cu cei din jur), sa ii scada randamentul sau sa nu o mai lase sa se bucure de viata, este necesara consultarea unui psihoterapeut sau a unui psihiatru.
Psihoterapeutul trateaza tulburarile de anxietate prin colaborare cu clientul, il invata sa isi gestioneze eficient propria teama si inteleg fiziologia fireasca a anxietatii si modul in care pot fi influentate simptomele corpului (palpitatiile, uscarea gurii, greata, disconfortul abdominal, tremorul, transpiratiile, senzatia de sufocare, incordarea muschilor).
Dintre multiplele metode psihoterapeutice, terapia cognitiv-comportamentala este cea care este cea mai bine sustinuta de studii si este prima recomandare in toate ghidurile internationale de tratament pentru anxietate.
Psihiatrul priveste anxietatea ca pe un dezechilibru al neurotransmitatorilor din creier si o trateaza cu medicamente.
Recomandarea de prima linie o constituie antidepresivele serotoninergice (ISRS, inhibitorii specifici de recaptare ai serotoninei): escitalopram (Cipralex), citalopram (Citaloran, Linisan), fluoxetina (Prozac, Magrilan, Fluran, Fluoxin), sertralina (Asentra, Serlift, Stimuloton, Zoloft), fluvoxamina (Fevarin), dar pot fi utilizate si alte antidepresive pentru reechilibrarea neurotransmitatorilor. Tratamentul cu antidepresive poate dura cateva luni.
Benzodiazepinele (Anxiar, Xanax, Diazepam, Rivotril) pot fi asociate la initierea tratamentului medicamentos, dar administrarea lor este bine sa fie pe termen scurt, intrucat prezinta riscul de dependenta.
Medicul psihiatru este cel in masura sa decida alegerea si durata tratamentului de la caz la caz, precum si posibila combinare a tratamentului medicamentos cu psihoterapia, combinatie acreditata a avea cele mai bune rezultate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu