Dar ce facem cand lucrurile nu ne ies asa cum ne dorim?
In astfel de momente, este pusa in miscare rezilienţa. Ca resursă terapeutică, rezilienţa este o adaptare psihologica pozitiva in fata unui factor stresor semnificativ ce afecteaza dezvoltarea si chiar supravietuirea. Autorul conceptului de rezilienţă (în domeniul psihologic) este Boris Cyrulnik.
Rezilienţa se referă la aspectele care ne ajută să supravieţuim adversităţilor, traumelor, tragediilor, ameninţărilor sau altor stresori şi să ne continuăm viaţa cu un sentiment de control, competenţă şi capacitate.
Unul dintre pionierii etologiei franceze, Boris Cyrulnik, care este şi neuropsihiatru, psihanalist, psiholog şi autorul unui mare număr de lucrări de specialitate, are ca principală preocupare conceptul de rezilienţă - capacitatea de a putea depăşi traumatismele psihice şi rănile emoţionale cele mai grave - boală, doliu, viol, tortură, atentat, deportare sau război
Cercetările indică faptul că rezilienţa este mai mult decât simpla adaptare la condiţiile adverse sau simpla supravieţuire. O persoană nu demonstrează rezilienţă în ciuda condiţiilor adverse, ci tocmai datorită acestora. Experienţa stresului extrem poate ajuta persoana să descopere puncte forte de care nu era conştientă, să realizeze lucruri de care nu se credea capabilă.
Corecta definirea.
RăspundețiȘtergere