Un atac de panica este o schimbare brusca sau o criza in care pacientul resimte o teama intensa si prezinta simptome precum: palpitatii, tahicardie (batai accelerate ale inimii), intretaierea respiratiei, senzatie de sufocare sau de inabusire, transpiratie, tremor, frisoane sau valuri de caldura, ameteala, parestezii (furnicaturi ale degetelor), durere in piept sau in abdomen, senzatia de lesin, uscaciune a gurii, greata, vedere neclara, incordare musculara, frica de moarte, de a nu-si pierde controlul sau de a nu actiona in vreun mod nebunesc.
Tulburarea de panica consta in atacuri de panica frecvente sau suparatoare, care incep sa afecteze viata de zi cu zi, persoana putandu-si petrece mult timp anticipand cu teama urmatorul atac de panica. Tulburarea de panica poate fi insotita de agorafobie, adica de teama de a face un atac de panica in locuri publice sau spatii deschise. Principala preocupare in tulburarea de panica si agorafobie o constituie teama de panica sau de atacurile de anxietate.
Anxietatea sociala este caracterizata de anxietate fata de situatiile sociale sau de performanta: frica de a fi in centrul atentiei, de a face sau spune ceva penibil si de a fi perceput ca anxios. La baza fobiei sociale sta teama fundamentala de evaluare negativa. Insa atat probabilitatea, cat si consecintele nefavorabile ale unei eventuale evaluari negative sunt anticipate exagerat, ceea ce duce treptat la evitarea situatiilor in care ar putea surveni evaluarea de catre ceilalti. Cele mai suparatoare simptome fizice din fobia sociala sunt cele mai vizibile pentru ceilalti: inrosirea la fata, transpiratiile si tremorul. Persoanele cu fobie sociala se pot teme de faptul ca ceilalti ar considera ca anxietatea lor nu este justificata si ca ii vor evalua negativ.
Situatiile sociale care provoaca anxietate sunt cele care presupun (initierea si mentinerea conversatiilor, intalnirile, petrecerile unde sunt multi oameni nefamiliari), interactiuni interumane, situatiile de performanta (vorbitul in public, sustinerea unei prezentari la intalniri si seminarii) sau situatiile care implica o posibila intrare in atentia celorlalti (statul la rand, folosirea transportului in comun, a toaletelor publice, utilizarea telefonului cand sunt altii in jur, mancatul sau bautul in public).
Tulburarea de personalitate evitanta consta in inhibitie sociala, sentimente de insuficienta, inadecvare, inferioritate si hipersensibilitate la evaluarea negativa, frica de respingere si de umilire, care debuteaza devreme (in tinerete) si insoteste persoana intreaga viata. Este "sora mai mica" a fobiei sociale (daca ne referim la intensitate), dar "mai permanenta".
Fobiile specifice sunt reactii de teama provocate de anumite obiecte sau situatii (numite stimuli fobici). Expunerea la stimulii fobici este evitata sau indurata cu anxietate intensa. Persoana in cauza recunoaste ca teama sa este excesiva sau irationala.
Fobiile specifice pot fi legate de animale (caini, serpi), mediul inconjurator (inaltime, furtuna, apa), sange, injectii sau rani; anumite situatii (avioane, lifturi, spatii inguste).
Tulburarea obsesiv-compulsiva presupune prezenta obsesiilor si a compulsiilor.
Obsesiile sunt idei, ganduri, imagini sau impulsuri care survin in mod repetat in mintea subiectului. Ele sunt identificate drept produse ale gandirii proprii, sunt percepute drept suparatoare, si subiectul incearca sa le contracareze, sa le ignore sau sa le suprime.
Compulsiile sunt comportamente repetitive sau stereotipe, care survin ca reactie la o obsesie, pentru a impiedica aparitia unui eveniment mai putin probabil sau a unui sentiment de disconfort.
Tulburarea anxioasa generalizata se manifesta prin anxietate si ingrijorare excesive, prezente in majoritatea zilelor, referitoare la diverse evenimente sau activitati, cum ar fi, familia, banii, serviciul sau sanatatea. Ingrijorarile au dimensiuni exagerate in legatura cu evenimentul temut si sunt greu de controlat. Printre simptomele anxietatii generalizate, se numara tensiunea musculara, sentimentul de stat ca pe ghimpi, iritabilitatea, dificultati de concentrare, oboseala permanenta, insomnia, cefaleea.
Sindromul de stres postraumatic apare la unii dintre supravietuitorii unei eveniment traumatizant si este caracterizata prin intruziuni repetate ale amintirilor dureroase, reexperimentari ale evenimentului traumatic, paralizie emotionala (incapacitatea de a manifesta emotii), anxietate de fond crescuta, precum si de incercari constante de a preveni reaparitia amintirilor, prin strategii de evitare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu