Glosolalia sau "vorbirea in limbi"

       In limbaj medical, glosolalia este un limbaj neinteligibil, alcatuit din silabe si cuvinte fara sens. Se intalneste in isterie (tulburari disociative, manifestari conversive), schizofrenie.
       In limbaj teologic, glosolalia sau "vorbirea in limbi" reprezinta una dintre harismele Sfantului Duh. In Biblie, este descrisa experienta din ziua Cincizecimii, in care insa respectiva vorbire avea sens, era o comunicare rationala, asa cum este descrisa in Faptele Apostoliilor 2:11. “…Iudei sau prozeliti, Cretani si Arabi, ii auzim vorbind in limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu”. Acest fenomen mai este cunoscut si sub denumirea de xenolalie, adica vorbirea intr-o limba necunoscuta anterior de respectiva persoana, dar vorbire coerenta, cu sens.
       Unele culte neoprotestante din zilele noastre, cum sunt penticostalii si crestinii charismatici sustin ca aceasta manifestare este prezenta in randurile lor chiar si in zilele noastre. Ei sustin ca este o manifestare involuntara, asupra careia nu au control. Pentru cei din jur, ei par a vorbi intr-un limbaj de neinteles. Studiul lui Newberg* arata ca in aceasta stare exista modificari in lobii frontali, parietali si in caudatul stang. Ramane de vazut in ce masura aceste modificari imagistice se aseamana (sau nu) cu cele din tulburarile disociative.

* Newberg AB, Wintering NA, Morgan D, Waldman MR (2006). The measurement of regional cerebral blood flow during glossolalia: A preliminary SPECT study. Psychiatry Res. Oct 11

Andrew B. Newberg este asistent universitar in Radiologie la Spitalul Universitatii Pennsylvania, cu interese legate de cercetarea psihiatrica, neurologica, legata de modul in care religia crestina, experientele mistice influenteaza creierul. Este cunoscut publicului din Romania prin cartea "Cum ne schimba Dumnezeu creierul" si filmul "What the Bleep Do We Know?", ambele de o discutabila calitate stiintifica si fara nici o legatura cu medicina bazata pe dovezi, dar interesante ca ipoteze.

Psihiatri, psihologi, psihoterapeuti

Psihiatrii sunt medici specializati in tratarea tulburarilor psihice, incluzand, printre altele, depresia, anxietatea, schizofrenia, tulburarea bipolara, tulburarile de alimentatie, dependentele de diverse substante. Pentru a fi psihiatri specialisti, au terminat Facultatea de Medicina (cu durata de 6 ani) si rezidentiatul in Psihiatrie (cu durata de 5 ani). Au dreptul de a prescrie atat medicamente de uz general (in virtutea absolvirii Facultatii de Medicina), cat si a celor psihotrope.

Unii psihiatri au, pe langa specializarea in psihiatrie, si formare in psihoterapie (care dureaza intre 2 si 5 ani). Acestia au posibilitatea sa aplice individualizat, de la caz la caz, psihoterapie, consiliere, sau farmacoterapie, in functie de nevoile individualizate ale clientului.

Psihologii sunt in ultimii ani in crestere ca numar in tara noastra, in cea mai mare parte datorita proliferarii facultatilor particulare (actualmente, studii cu durata de 3 ani). Unii dintre psihologi pot avea formare in psihoterapie, dar nu au dreptul de a prescrie medicamente de nici un fel, intrucat nu sunt medici. Altii pot fi specializati in psihologie organizationala sau in psihologie clinica. Psihologii care sunt specializati in psihologie clinica sunt cei care sunt angajati in spitalele de psihologie. Nu pun diagnostice si nu stabilesc tratamente, ci aplica diverse teste psihologice, la cererea medicului psihiatru.

Dependentele

Cum iti poti da seama ca ai devenit dependent?
       Setea din tine creste si cere din ce in ce mai mult.
       Si mereu intervine lantul vinovatie, descurajare - hotararea de a rupe acest lant - interventia tentatiilor - recaderea in dependenta - regrete, vinovatie, descurajare...

Dependenta poate fi de alcool, de tutun, de alte droguri, de mancare, de internet, de pornografie, de jocuri de noroc... si probabil si de alte lucruri.
       Interesant este faptul ca cel mai cunoscut dintre grupurile de ajutor pentru alcoolici, "Alcoolicii Anonimi" au printre cerintele lor ca subiectul sa creada intr-o forta spirituala. Ca si cum ar fi nevoie sa fie inlocuit alcoolul cu o alta entitate, careia pacientul sa i se poata inchina.
Majoritatea programelor de pe Net pentru tratarea dependentelor au o baza crestina. Presupun dedicare fata de Iisus Hristos, si infruntarea dependentei prin puterea si cu ajutorul lui Dumnezeu.
       Pe de alta parte, programele de prevenire a recaderilor iau in calcul "ciclul/ spirala schimbarii", a carei cheie sta in ambivalenta fata de consum. Persoana dependenta este invatata sa faca o balanta decizionala referitoare la consum, sa analizeze avantajele si dezavantajele continuarii, respectiv renuntarii la dependenta, sa evite situatiile de risc, sa faca fata poftei de a consuma, presiunii sociale (a vechiului anturaj impreuna cu care consuma) si chiar eventualelor alunecari/ recaderi in dependenta.

       Cea mai potrivita si mai eficienta abordare este cea combinata, care imbina si are la baza credinta crestina cu psihoterapia cognitiv-comporamentala (prevenirea recaderilor din dependente).

Asertivitatea sau afirmarea de sine

          Asertivitatea este capacitatea de a-ti exprima pozitiv si constructiv sentimentele si de a-ti cere drepturile sau nevoile, respectand sentimentele si drepturile celorlalti. Este un mod de a comunica sentimentele, gandurile, credintele intr-o maniera onesta, fara a incalca drepturile celorlalti. Este o alternativa la a fi agresiv (a-i abuza pe ceilalti) si a fi pasiv (a fi abuzat de ceilalti).
          Persoanele asertive isi cunosc drepturile si si le afirma, cauta si ofera informatii, vorbesc despre cum se simt, mai degraba decat despre fapte si fac referire la comportamentul interlocutorului intr-o situatie data, in loc sa puna etichete persoanei. Sunt politicoase, dar ferme. Pot dezvalui lucruri intime despre ele insele, fara teama ca ceilalti ar dobandi controlul asupra lor.
          Asertivitatea necesita a te respecta suficient pentru a-ti oferi drepturi in fata altor persoane (dreptul a te exprima, dreptul de a contrazice, dreptul de a raspunde, dreptul de a cere, dreptul de a te razgandi etc.), ceea ce inseamna asumarea riscului de a-l deranja pe interlocutor sau a-i displace.
          Asertivitatea presupune inclusiv faptul ca ii asculti pe ceilalti intr-un mod empatic, incerci sa intelegi perspectiva lor, dar fara a pierde din vedere propria persoana, propriile pareri.

          Atunci când utilizezi un stil de comunicare asertiv, direct, deschis şi onest, îţi creşti încrederea în tine, câştigi respectul celorlaţi şi trǎieşti o viaţǎ mai liniştitǎ şi mai împlinitǎ.

             

	Pasiv (submisiv)	Agresiv (dominant)	Pasiv-Agresiv (manipulativ)	Asertiv (afirmativ)
Drepturi	renunţă la propriile drepturi	încalcă drepturile altora	se furişează pt a încălca drepturile altora	îşi afirmă drepturile
Metaforă	cârpă (preş de picioare)	tăvălug	cârpă cu ace	stâlp
Comportament verbal	justificări, scuze	acuze, învinuiri	utilizarea sarcasmulu, lovituri indirecte	afirmaţii deschise şi directe
Comportament non - verbal	evitarea privirii, vorbire înceată	privire fixă, invadare spaţiu, voce puternică	ocolişuri, ton sarcastic, comportam. schimbătoare	privire directă, voce modulată, atitudine cumpănită
Răspuns	fugă	atac	muşca-şi-fugi	angajare

Procrastinatia isi trage seva din anxietatea noastra

De exemplu, daca avem un examen peste 3 saptamani, avem tendinta sa facem orice altceva, numai sa nu invatam. Evitam sa ne gandim la ce s-ar putea intampla daca nu am lua examenul, evitam sa ne asumam responsabilitati, evitam sa facem o balanta decizionala referitoare la examen. Aceste evitari la nivel cognitiv ne scutesc de disconfortul afectiv numit anxietate. Eventual il inlocuim cu o placere temporara, cum este, de exemplu, surfatul pe Net.

Care ar fi solutia impotriva procrastinatiei?

Sa ne gandim la costurile si beneficiile pe care le implica fiecare din alegerile noastre.
In cazul exemplului dat mai sus, alegerile constau in "invatat pentru examen" versus "surfat pe Net".
O balanta decizionala ne-ar ajuta in acest caz:

	BENEFICII/ argumente PRO	COSTURI/ argumente CONTRA
învăţatul	- îmi cresc şansele de a lua examenul - îmi dezvolt sinapsele prin exerciţiul învăţării - fac ceea ce îmi place - voi pune în practică noţiunile teoretice pe care le acumulez acum - îmi exersez muşchiul voinţei, al autocontrolului - îmi consolidez o mentalitate de învingător/ învingătoare	- timpul dedicat învăţatului
surfatul pe Net	- mă relaxează - îmi face plăcere	- îmi amorţesc/ anesteziez conştiinţa, tot evitând să mă gândesc de fapt ce vreau şi amânând să fac o alegere conştientă - pierd timpul de învăţat - o să îmi pară rău înainte de examen pentru tot timpul pe care l-am avut, dar l-am irosit/ că nu m-am apucat mai devreme de învăţat - în finalul fiecărei zile în care am pierdut timp pe Net mă simt deprimat/ă

Acum decizia pare mai usor de luat :-)

dieta, slabire, corp tonifiat si sanatos cu psihoterapie cognitiv-comportamentala

Psihoterapia cognitiv-comportamentala este o optiune utila pentru persoanele care doresc sa slabeasca si mai ales sa se mentina.

Asa cum ii spune si numele, psihoterapia cognitiv-comportamentala actioneaza pe doi versanti:
- pe ganduri (invatarea acelui mod de a gandi pe care il au persoanele slabe, gasirea de contraargumente la gandurile disfunctionale si de alternative la gandurile ispititoare sau "de sabotaj"; motivarea prin interviu motivational)
- pe comportamente (unde, un exemplu ar fi pedometrul, care masoara numarul de pasi efectuati zilnic si modificarea treptata a stilului de viata, astfel incat sa inglobeze mai multa miscare)

cum luptam cu stresul ocupational?

Cei mai multi dintre noi, prinsi in tumultul vietii profesionale, uitam sa mai avem obiective personale.
Alergam dupa reusita profesionala si sfarsim prin a-i neglija pe cei dragi si mai ales pe noi insine.
Goana dupa reusita profesionala presupune adesea perfectionism, dracusorul care ne sopteste ca... "trebuie sa faci lucrurile perfect, altfel nu vei fi multumit". Aceasta este o capcana, pentru ca predispune la nemultumire cronica (caci cine poate face lucrurile perfect?), iar nemultumirea cronica scade randamentul respectivei persoane. Persoana care isi ofera un permanent feed-back negativ, perfectionist, de nemultumire, este ca si cum si-ar da mereu cu stangul in dreptul.
Un alt dracusor este prezenteismul, adica faptul de a petrece multe ore la locul de munca, ceea ce, de fapt, scade performanta.

Stresul ocupational duce la oboseala cronica. Cum poate fi redusa aceasta oboseala?
- prin exercitii fizice, sport (creste confortul fizic)
- prin activitati placute zilnice (nu doar in week-end, nu doar in vacante); activitati extra-job constante (petrecerea timpului cu familia, hobby-uri)
- reducerea amanarilor si evitarilor(pentru ca daca amani sau eviti, mintea rumineaza in continuare)
- reducerea perfectionismului si a prezenteismului

Chiar daca nu simti nevoia sa o faci, este important sa iti planifici activitatile personale dupa programul de servici, cel putin la inceput, pana cand acestea devin o rutina.
Avem tendinta de a amana activitatile neplanificate, de aceea este important sa ne facem o lista cu ceea ce avem d efacut ca obiective personale (de exemplu, timp petrecut cu o persoana draga, sau o intalnire pe care am amanat-o de mult, sau iesirea la baschet cu amicii, sau un rasfat personal).

Cum poate fi "inselata" alimentarea emotionala?

          Atunci cand vrei sa mananci ca sa te simti mai bine, iesi la o plimbare prin imprejurimi si constientizeaza gandurile care te fac sa te indrepti catre frigider. Nu ezita: incalta-te si amana momentul alimentarii prin aceasta plimbare in care iti limpezesti gandurile si te lamuresti daca este vorba de foame sau de alimentare emotionala.
         Poti incerca sa te rogi sau sa vorbesti la telefon in timpul plimbarii - acestea sunt metode de mutare a atentiei, care sunt utile mai ales la inceputul drumului. Ulterior, pe masura ce ne imputernicim, invatam sa raspundem gandurilor care ne saboteaza dieta. Terapia cognitiva te ajuta sa iti identifici gandurile sabotoare si sa le raspunzi in mod eficient, astfel incat sa te simti mai bine si sa te poti comporta intr-un mod care sa iti fie de folos.

           Ai de ales intre satisfactia imediata (cutia de inghetata) sau satisfactia intarziata, dar pe termen lung (un aspect fizic placut, sanatate, longevitate).
           Incearca sa transformi, la nivelul vizualizarii mentale, satisfactia imediata in consecintele ei pe termen lung: arterele pline de ateroscleroza, gafaitul cand alergi dupa copii, evitarea mergerii la plaja, iar satisfactia pe termen lung vizualizeaz-o ca si cum ar fi imediata: imagineaza-ti silueta dorita si beneficiile pe care ti le aduce conformarea armonioasa a trupului pe care il porti peste tot. Este cel mai important accesoriu, tocmai din cauza ca il purtam peste tot :-)

Mersul regulat pe jos imbunatateste sanatatea fizica si mentala

Beneficiile mersului pe jos legate de sanatatea fizica:

- se regleaza temperatura corpului
- creste capacitatea dvs de a face aerobic
- se regleaza glicemia
- se imbunatateste circulatia sangelui
- flexibilitate
- HDL - colesterolul bun
- sanatatea inimii
- sanatatea articulatiilor si a cartilagiilor
- nivelul energiei si rezistenta
- rata metabolismului bazal

Beneficiile mersului pe jos legate de sanatatea mentala: 

- speranta de viata
- capacitatea mintala
- starea sufleteasca
- masa musculara si tonusul
- sanatatea generala
- calitatea vietii si a somnului
- timpul de reactie
- sentimentul de implinire
- forta fizica
- parerea despre sine

Daca mersul pe jos are loc atunci cand este lumina afara, beneficiile psihice sunt augmentate. 

Nimic mai simplu - mersul pe jos.

 Insa nu oricum, ci acea tehnica de a merge pe jos repede si indelung. Tot ce trebuie sa faci este sa iti corectezi tehnica, sa mergi mai repede si mai mult, si vei pierde din greutate". Iata, deci, o metoda la moda, tot mai potrivita sistemului actual al vitezei si care ajuta foarte usor la slabit. Mersul iute nu ajuta doar la slabit, ci si la o buna functionare a organismului, cum ar fi prevenirea bolilor arteriale. De asemeni, cercetatori de la Universitatea din Massachusetts au descoperit ca mersul pe jos in fiecare zi reduce cu 25% riscul de a raci. Foarte important, mai ales pentru femei, este ca mersul pe jos ajuta la prevenirea osteoporozei. La fel ca si muschii, oasele se conformeaza sistemului de viata care il ai. Daca ii pui in miscare, ele se vor invata sa aiba mai multa putere, exact ca si in cazul muschilor. Cu cat pui mai multa presiune pe ei, cu atat devin mai rezistenti.

    Lucy Knight vorbeste si despre beneficiul psihic al mersului pe jos. Daca e facut in mijlocul naturii, cu atat mai mult devine un medicament natural pentru starea de bine. Astfel, pentru cei depresivi recomanda acest tip de plimbari, care te fac sa te simti bine cu privire la propria fiinta. In acest sens, cercetatorii de la Universitatea de la Illinois afirmau ca doar 20 de minute pe zi de plimbare poate fi comparata dupa 6 saptamani cu o sesiune de psihoterapie.

    Recomandarile specialistilor merg catre mersul pe jos si ne precizeaza in detaliu. Vrei sa slabesti? Atunci ai nevoie sa faci cel putin 16.000 de pasi zilnic. Vrei sa iti mentii tonusul si starea de sanatate? Atunci in jur de 10.000 de pasi pe zi ar fi suficient! Daca te supui cu rigurozitate mersului iute si o iei treptat, in  trei luni de zile, rezultatele vor fi vizibile.

Dieta "Step" = 10.000 pasi + reducerea portiilor cu un sfert

Premisa dietei Step este simpla: fa 10.000 de pasi pe zi si redu-ti portiile cu un  sfert si vei pierde in greutate.Dieta Step iti permite sa mananci ce vrei, cu conditia sa-ti reduci portiile obisnuite cu 25%. Dieta zilnica trebuie completata la inceput cu 2.000 de pasi, crescand gardat pana la 10.000 de pasi pe zi.

Pentru a incepe, trebuie sa folosesti pedometrul pentru a intelege cati pasi faci zilnic. Apoi adauga 500 de pasi sau mergi un minim de 2.000 de pasi pe zi (echivalentul unei plimbari de 15 minute). In fiecare saptamana, adauga 500 de pasi pana ajungi la tinta de 10.000 de pasi pe zi – echivalentul unei plimbari de 75 de minute.
Nu ai 75 de minute? Nu trebuie sa faci toti pasii o data. Folosind pedometrul, acumulezi pasi in timpul zilei si te motivezi sa gasesti noi cai de a face o plimbare, cum ar fi urcarea scarilor in loc de chemarea liftului.
Dieta se poate tine pe termen nelimitat. Majoritatea pierderii in greutate are loc in primele 12 saptamani.

Una dintre cele mai eficiente metode de slabire este mersul pe jos, iar cei zece mii de pasi mentionati mai devreme se fac mai usor decat ti-ai imagina.
Un inceput promitator ar fi sa iti plimbi cainele in fiecare dimineata cate 10 minute si astfel ajungi deja la 1000 de pasi. 

Cand vorbesti la telefon in timpul zilei, plimba-te de colo-colo prin camera, si ai facut inca o mie de pasi. 

Cand mergi sa faci niste cumparaturi, mai poti adauga 2.000 de pasi.  

Daca faci curat sau te plimbi prin camera pana te uiti la televizor, mai poti adauga doua mii de pasi sau poate chiar trei mii. 

Dupa ce ai luat cina, fa o plimbare de douazeci de minute si se mai aduna treii mii de pasi.
Si astfel, fara sa realizezi, prin activitatile zilnice ai parcurs cei 10.000 de pasi. 

Pe langa faptul ca mersul pe jos ajuta la slabit, el este foarte benefic si sanatatii organismului.

Ceea de detaseaza dieta Step de alte diete este accentul pe activitatea fizica si abordarea de bun simt pentru schimbarea obiceiurilor alimentare.

Specialistii spun ca este una din cele mai usoare strategii pentru pierderea in greutate- ai nevoie de o pereche de pantofi de sport, un pedometru si cateva sfaturi cu privire la marimea portiilor pentru a avea succes. 

Atitudinea pozitiva

Atitudinea, exprimată de limbajul trupului şi de privirea noastră, este adesea contagioasă.
Dintre toate "accesoriile" pe care le purtăm, expresia facială este cea mai importantă.
Atitudinea constituie forţa principală care determină succesul sau eşecul acţiunilor noastre.
Felul nostru de a fi dictează ceea ce aşteptăm de la viaţă. Dacă privim în sus, putem zbura; dacă privim în jos, ne putem prăbuşi. Atitudinea este profetul viitorului nostru.
Suntem în mod individual responsabili pentru felul în care vedem viaţa. Atitudinea noastră şi acţiunile pe care le întreprindem în viaţă determină rezultatele pe care le vom obţine.

Este imposibil să croim toate situaţiile pe care le întâlnim astfel încât să ne vină ca o mănuşă. Dar este posibil să ne croim atitudinea astfel încât să se potrivească oricărei situaţii.
Omul îşi poate crea propriul său mediu în care să trăiască – mental, emoţional, fizic şi spiritual – prin intermediul atitudinii pe care o adoptă în viaţă.

John C. Maxwell

Cum trimiti SMS-uri gratis de pe net?

Un site care va permite sa trimiteti SMS-uri gratis de pe net catre orice retea din Romania: Moove

Se pot trimite 10 sms-uri/ zi, dar daca aveti mai multe telefoane mobile (de ex, unul pe Orange, unul pe Vodafone, altul pe Cosmote) se pot trimite cate 10 sms-uri pentru fiecare dintre ele, indiferent daca este abonament sau cartela.

Chiar daca cer numarul pentru verificarea existentei lui prin trimiterea unui cod, trimiterea sms-urilor de pe net nu incarca cu nimic abonamentul si nu consuma absolut nimic din creditul cartelei.

Obiceiuri alimentare sanatoase

1. Cantarirea saptamanala. Se inregistreaza in fisele de monitorizare orice cantarire, precum si gandurile insotitoare. Persoanele cu tulburari legate de alimentatie se cantaresc de obicei mult mai des, uneori chiar de mai multe ori pe zi.
2. Tiparul meselor zilnice: 3 mese zilnice + 1-2 gustari. Este bine ca intre mese sa fie aproximativ 3 ore. Prelungirea intervalului dintre mese creste riscul alimentarii compulsive. Intre mese nu se rontaie nimic.
3. Neangajarea in alte activitati in timpul mancatului: nu calculator, nu vorbit la telefon, nu citit, nu televizor, pentru a evita mancatul "pe pilot automat". Mancatul este bine sa fie o experienta pe deplin constientizata, si nu una automata. Mesele pot fi transformate intr-o placere: gandirea lor din timp, procurarea ingredientelor necesare, prepararea, decorarea, servirea, savurarea (degustarea pe indelete).
4. Se mananca numai intr-un loc special pentru servirea mesei si se sta la masa. In nici un caz la birou, cu ochii in calculator :-) sau la masa de lucru sau in pat.
5. In timpul mesei este bine sa nu fie la indemana suplimentarea portiilor. Aceasta poate fi posibila, dar nu la indemana, adica sa necesite luarea unei decizii constiente de suplimentare. De exemplu, taiati feliile de paine pe care intentionati sa le mancati, iar restul impachetati si puneti la loc, astfel incat sa fie necesara o deplasare in caz ca luati decizia constienta de a suplimenta numarul feliilor de paine.
6. Este bine ca mancarurile-"pericol" de alimentare compulsiva sa nu fie disponibile. Daca inghetata este cea care va determina sa mancati o cutie mare o data, atunci ar fi bine sa nu aveti inghetata in casa. Nu lasati la vedere nici macar ispitele "medii" (dulciurile, pufuletii), ci tineti-le intr-un loc special rezervat lor, de exemplu, intr-un dulap din bucatarie.
7. Planuiti-va cumparaturile si urmariti lista de cumparaturi cand sunteti in magazin. Aceasta lista trebuie compusa dupa ce ati mancat si cand sunteti odihniti, in nici un caz atunci cand va este foame si/sau sunteti prea obositi.

Scurta descriere a tulburarilor de anxietate

Un atac de panica este o schimbare brusca sau o criza in care pacientul resimte o teama intensa si prezinta simptome precum: palpitatii, tahicardie (batai accelerate ale inimii), intretaierea respiratiei, senzatie de sufocare sau de inabusire, transpiratie, tremor, frisoane sau valuri de caldura, ameteala, parestezii (furnicaturi ale degetelor), durere in piept sau in abdomen, senzatia de lesin, uscaciune a gurii, greata, vedere neclara, incordare musculara, frica de moarte, de a nu-si pierde controlul sau de a nu actiona in vreun mod nebunesc.
Tulburarea de panica consta in atacuri de panica frecvente sau suparatoare, care incep sa afecteze viata de zi cu zi, persoana putandu-si petrece mult timp anticipand cu teama urmatorul atac de panica. Tulburarea de panica poate fi insotita de agorafobie, adica de teama de a face un atac de panica in locuri publice sau spatii deschise. Principala preocupare in tulburarea de panica si agorafobie o constituie teama de panica sau de atacurile de anxietate.

Anxietatea sociala este caracterizata de anxietate fata de situatiile sociale sau de performanta: frica de a fi in centrul atentiei, de a face sau spune ceva penibil si de a fi perceput ca anxios. La baza fobiei sociale sta teama fundamentala de evaluare negativa. Insa atat probabilitatea, cat si consecintele nefavorabile ale unei eventuale evaluari negative sunt anticipate exagerat, ceea ce duce treptat la evitarea situatiilor in care ar putea surveni evaluarea de catre ceilalti. Cele mai suparatoare simptome fizice din fobia sociala sunt cele mai vizibile pentru ceilalti: inrosirea la fata, transpiratiile si tremorul. Persoanele cu fobie sociala se pot teme de faptul ca ceilalti ar considera ca anxietatea lor nu este justificata si ca ii vor evalua negativ.
Situatiile sociale care provoaca anxietate sunt cele care presupun (initierea si mentinerea conversatiilor, intalnirile, petrecerile unde sunt multi oameni nefamiliari), interactiuni interumane, situatiile de performanta (vorbitul in public, sustinerea unei prezentari la intalniri si seminarii) sau situatiile care implica o posibila intrare in atentia celorlalti (statul la rand, folosirea transportului in comun, a toaletelor publice, utilizarea telefonului cand sunt altii in jur, mancatul sau bautul in public).
Tulburarea de personalitate evitanta consta in inhibitie sociala, sentimente de insuficienta, inadecvare, inferioritate si hipersensibilitate la evaluarea negativa, frica de respingere si de umilire, care debuteaza devreme (in tinerete) si insoteste persoana intreaga viata. Este "sora mai mica" a fobiei sociale (daca ne referim la intensitate), dar "mai permanenta".

Fobiile specifice sunt reactii de teama provocate de anumite obiecte sau situatii (numite stimuli fobici). Expunerea la stimulii fobici este evitata sau indurata cu anxietate intensa. Persoana in cauza recunoaste ca teama sa este excesiva sau irationala.
Fobiile specifice pot fi legate de animale (caini, serpi), mediul inconjurator (inaltime, furtuna, apa), sange, injectii sau rani; anumite situatii (avioane, lifturi, spatii inguste).

Tulburarea obsesiv-compulsiva presupune prezenta obsesiilor si a compulsiilor.
Obsesiile sunt idei, ganduri, imagini sau impulsuri care survin in mod repetat in mintea subiectului. Ele sunt identificate drept produse ale gandirii proprii, sunt percepute drept suparatoare, si subiectul incearca sa le contracareze, sa le ignore sau sa le suprime.
Compulsiile sunt comportamente repetitive sau stereotipe, care survin ca reactie la o obsesie, pentru a impiedica aparitia unui eveniment mai putin probabil sau a unui sentiment de disconfort.

Tulburarea anxioasa generalizata se manifesta prin anxietate si ingrijorare excesive, prezente in majoritatea zilelor, referitoare la diverse evenimente sau activitati, cum ar fi, familia, banii, serviciul sau sanatatea. Ingrijorarile au dimensiuni exagerate in legatura cu evenimentul temut si sunt greu de controlat. Printre simptomele anxietatii generalizate, se numara tensiunea musculara, sentimentul de stat ca pe ghimpi, iritabilitatea, dificultati de concentrare, oboseala permanenta, insomnia, cefaleea.

Sindromul de stres postraumatic apare la unii dintre supravietuitorii unei eveniment traumatizant si este caracterizata prin intruziuni repetate ale amintirilor dureroase, reexperimentari ale evenimentului traumatic, paralizie emotionala (incapacitatea de a manifesta emotii), anxietate de fond crescuta, precum si de incercari constante de a preveni reaparitia amintirilor, prin strategii de evitare.

Relatia psihoterapeut - client in psihoterapia cognitiv-comportamentala

In terapia cognitiv-comportamentala, relatie dintre psihoterapeut si client este una bazata pe respect reciproc, intre egali. Este o relatie in care clientul este expertul in viata sa, convingerile, gandurile, scopurile, sentimentele si comportamentele sale, iar psihoterapeutul este expertul in strategia terapeutica, in tehnici, in structurare, in interventii terapeutice.
Schimbarea este posibila numai prin colaborare, din pozitii de egali.
Atmosfera la terapie este relaxata, placuta, propice transformarii.

Psihoterapia cognitiv-comportamentala pentru tulburarile anxioase

  

Psihoterapia cognitiv-comportamentala pentru tulburarile anxioase il invata pe client cum sa isi controleze fricile, cum sa se confrunte cu situatiile de care se teme si cum sa isi gestioneze ingrijorarea.

Dupa cum ii spune si numele, aceasta metode terapeutica actioneaza prin modificarea gandurilor (partea cognitiva) si a comportamentelor specifice anxietatii. Tratamentul urmareste sa reduca sensibilitatea emotionala la stres, anxietatea anticipatorie cu privire la rezultate si comportamentele de evitare legate de anumite situatii.

Terapia cognitiva urmareste dezvoltarea unui mod rational si adaptativ de gandire. Clientii sunt ajutati sa isi constientizeze gandurile care stau la baza anxietatilor, invata sa identifice ideile gresite sau perceptiile deformate si sa gaseasca alternative mai logice, mai rationale.

Terapia comportamentala include testarea cognitiilor prin experimente comportamentale, expunerea gradata la situatiile temute, tehnici de control al respiratiei si al tensiunii musculare.

Sedintele de terapie sunt de obicei frecvente, aproximativ 2-3/ saptamana, ritmul acestora fiind stabilit impreuna cu clientul, in functie de motivatia acestuia, de nivelul acestuia de intelegere, de rapiditatea cu care asimileaza, disponibilitatea de a pune in practica cele asimilate in cursul psihoterapiei cognitiv-comportamentale.

De obicei, tulburarile de anxietate necesita aproximativ 12-16 sedinte (in total).

Un alt aspect specific psihoterapiei cognitiv-comportamentale sunt temele pentru acasa. In cazul anxietatii, acestea pot include, de exemplu, monitorizarea situatiei anxiogene - ganduri insotitoare, gasirea de alternative si combaterea gandurilor care stau la baza fricii, strategii de management al anxietatii, expuneri gradate la situatiile care provoaca frica.

La inceputul si la finalul psihoterapiei pot fi aplicate scale care masoara nivelul anxietatii, pentru a avea o masura obiectiva a transformarii produse. Unii psihoterapeuti sustin insa ca aplicarea scalelor ar putea interfera cu relatia terapeutica, scalele fiind privite ca mecanice si impersonale.

Psihoterapia cognitiv-comportamentala il invata pe client sa pescuiasca, nu ii ofera pestii deja gatiti, adica prezinta avantajul ca il invata sa faca fata posibilelor viitoare motive de anxietate, avand asadar nu numai rol terapeutic, ci si profilactic. Dezavantajul este ca acest demers al psihoterapiei cognitiv-comportamentale necesita participarea activa a clientului, intrucat nici un psihoterapeut nu poate aplica practic modificarile cognitiv-comportamentale in locul clientului. Il poate provoca, il poate invata, il poate motiva, il poate incuraja, il poate intelege si sustine pe parcursul transformarii terapeutice, dar nu ii poate inlocui gandurile, sentimentele sau comportamentele. Dar, de fapt, acesta este farmecul psihoterapiei cognitiv-comportamentale.

Pentru cei care prefera mai degraba o solutie minune, o bagheta magica sa le topeasca anxietatea, varianta medicamentelor s-ar putea sa fie mai potrivita si, in acest caz, este potrivita adresarea la un psihiatru.

Cea mai buna varianta este daca psihiatrul este si psihoterapeut cognitiv-comportamental, pentru ca are posibilitatea sa evalueze, pe baza experientei profesionale, nivelul de motivare, de intelegere, de implicare, disponibilitatea de a lupta cu anxietatile proprii sau locusul de control extern al clientului si va stabili, discutand si colaborand cu clientul care varianta este cea mai adecvata. Tocmai pentru ca "nu tratam afectiunea, ci pacientul", fiecare medic tine cont de individualitatea unica a fiecarui om in parte, de caracteristicile lui, si ii recomanda cea mai potrivita modalitate terapeutica.

Trairile, emotiile, sentimentele noastre sunt consecinta gandurilor noastre.

Ele nu ni se intampla, pur si simplu. Le putem alege si determina, in functie de ce alegem sa gandim.
Daca ne gandim mereu la ceea ce ni s-a intamplat neplacut, daca ne gandim ca nu suntem buni de nimic, ca suntem neajutorati, daca vedem viitorul ca fiind sumbru, lipsit de speranta, nu este de mirare ca ajungem sa ne simtim deprimati. Daca "batatorim" in creierul nostru caile depresiei, vom accesa usor deznadejdea, descurajarea, depresia, chiar si atunci cand ne confruntam cu stimuli neutri.
Un prim pas pentru ruperea cercului vicios este sa ne comutam atentia de la gandurile care ne aduc depresia, la trairea prezentului imediat. De exemplu, daca ne-a deprimat o situatie incorecta de la servici, in loc sa o intoarcem pe toate partile in minte, accentuand astfel depresia, am putea sa comutam atentia pe cele ce se desfasoara pe drum, in jurul nostru. Unii dintre noi ar putea descoperi ca le place modul in care cade lumina, altii ar putea sesiza temperatura aerului, cum sunt imbracati oamenii de pe strada... ideea este sa traim "aici si acum" in acele momente in care dorim sa rupem cercul depresiei.
Aceasta nu inseamna ca nu ne vom mai gandi la cele ne preocupau si ne intristase, dar vom alege un alt moment emotional, mai propice gasirii unei solutii (daca problema respectiva poate fi schimbata), acceptarii (daca nu poate fi schimbata) si intelepciunii de a diferentia cele doua situatii.

Optimismul este o alegere sau povestea Pollyannei

In fiecare zi facem alegeri care ne batatoresc anumite cai de neurotransmitatori din creier. Alegem sa fim multumiti sau nemultumitori, alegem sa vedem partea plina a paharului sau pe cea goala, alegem sa strangem totul pentru noi, sa fim egoisti sau sa (ne) daruim.
In cele din urma, alegerile noastre ne determina viata. Pentru ca daca te-ai invatat ca de fiecare data cand dai de o greutate sa "depui armele", sa "te pleostesti", sa te simti neajutorat, lipsit de speranta, nu este de mirare ca te vei simti deprimat chiar si atunci cand solutia supararii tale ti-ar putea fi accesibila.
Gandirea pozitiva, dar, realista, este cheia sanatatii si a eficientei.

Pollyana, din romanul cu acelasi nume scris de Eleanor H. Porter, era o fetita care a ramas orfana de mica. Tatal ei o invatase sa joace "jocul multumirii", in momentul in care Pollyanna a primit cadou niste carje, carora nu le vedea utilitatea. Raspunsul tatalui a fost unul surprinzator: "Bucura-te ca nu ai nevoie de ele".
Pollyanna isi traieste viata cautand mereu motive de a fi multumitoare, pentru lucrurile de zi cu zi care i se intampla. Astfel, ea isi creeaza o stare permanenta de bine si ii uimeste pe cei din jur prin atitudinea ei pozitiva, ii provoaca sa isi schimbe nemultumirile in gratitudini, ceea ce duce la refacerea unor relatii pierdute si la cladirea altora nebanuite.

Ti se potriveste psihoterapia cognitiv-comportamentala?

In ultimii ani, psihoterapia cognitiv-comportamentala s-a dezvoltat extraordinar de mult, fiind sustinuta de dovezi ale eficientei sale clinice. Astfel, orice persoana de buna credinta care se documenteaza serios inainte de a incepe un demers psihoterapeutic, ar descoperi ca, in cazul unor probleme personale reale, care interfera cu functionalitatea persoanei, terapia cognitiv-comportamentala ofera rezultate masurabile, nu speculatii si toate acestea intr-un numar limitat de sedinte (in medie 20-30 de sedinte, in functie de problema abordata si de client), nu "pe termen nedefinit".
Psihoterapia cognitiv-comportamentala abordeaza clientul tinand cont de complexitatea fiecarui individ in parte, a istoricului sau de viata, a scenariilor care il insotesc, a relatiilor cu parintii si a tiparelor familiale, fara a neglija insa faptul ca orice persoana se adreseaza unui terapeut pentru anumite probleme (de exemplu, atacuri de panica, fobii, depresii, insomnii), care il deranjeaza in asa masura incat interfera, in unele cazuri, cu viata lui de zi cu zi. In aceste circumstante, clientul nu are nevoie de "vorbe", speculatii interpretative, ci de rezolvari ale problemelor sale, masurabile, concrete.

Anxietatea, temerile, fricile, fobiile

Orice persoana a experimentat in repetate randuri, pe parcursul vietii, anxietati, temeri, frici, fobii. Tulburarile anxioase sunt adeseori subestimate, deoarece teama este, de obicei, un sentiment normal, util si protector.

Nivelurile medii de anxietate sunt deseori bine-venite pentru cresterea randamentului. De exemplu, un elev sau un student care resimte un nivel mediu de anxietate fata de o teza sau un examen se va pregati cu constiinciozitate.

Chiar si nivelurile relativ ridicate de anxietate pot fi considerate normale in anumite circumstante, in functie de experienta anterioara a persoanei (daca a mai fost confruntata sau nu cu respectiva situatie), de pregatirea ei (raportat la dificultatea situatiei respective) si de modul in care evalueaza respectiva situatie si pe sine insasi.

Atunci cand nelinistile si temerile ajung sa deranjeze persoana, sa fie recurente, irationale, sa interfere cu functionarea ei (acasa, la scoala, la serviciu, in relatiile cu cei din jur), sa ii scada randamentul sau sa nu o mai lase sa se bucure de viata, este necesara consultarea unui psihoterapeut sau a unui psihiatru.

Psihoterapeutul trateaza tulburarile de anxietate prin colaborare cu clientul, il invata sa isi gestioneze eficient propria teama si inteleg fiziologia fireasca a anxietatii si modul in care pot fi influentate simptomele corpului (palpitatiile, uscarea gurii, greata, disconfortul abdominal, tremorul, transpiratiile, senzatia de sufocare, incordarea muschilor).

Dintre multiplele metode psihoterapeutice, terapia cognitiv-comportamentala este cea care este cea mai bine sustinuta de studii si este prima recomandare in toate ghidurile internationale de tratament pentru anxietate.

Psihiatrul priveste anxietatea ca pe un dezechilibru al neurotransmitatorilor din creier si o trateaza cu medicamente.

Recomandarea de prima linie o constituie antidepresivele serotoninergice (ISRS, inhibitorii specifici de recaptare ai serotoninei): escitalopram (Cipralex), citalopram (Citaloran, Linisan), fluoxetina (Prozac, Magrilan, Fluran, Fluoxin), sertralina (Asentra, Serlift, Stimuloton, Zoloft), fluvoxamina (Fevarin), dar pot fi utilizate si alte antidepresive pentru reechilibrarea neurotransmitatorilor. Tratamentul cu antidepresive poate dura cateva luni.

Benzodiazepinele (Anxiar, Xanax, Diazepam, Rivotril) pot fi asociate la initierea tratamentului medicamentos, dar administrarea lor este bine sa fie pe termen scurt, intrucat prezinta riscul de dependenta.

Medicul psihiatru este cel in masura sa decida alegerea si durata tratamentului de la caz la caz, precum si posibila combinare a tratamentului medicamentos cu psihoterapia, combinatie acreditata a avea cele mai bune rezultate.