28 ian. 2011

Terapia cognitiv-comportamentalǎ


           Persoanele cu anxietate, depresie şi alte tulburǎri emoţionale, prin schimbarea modului în care gândesc şi se comportǎ, pot sǎ îşi schimbe modul în care se simt. Terapia cognitiv-comportamentalǎ se adreseazǎ gândurilor care sprijinǎ punctele de vedere negative şi comportamentelor derivate din aceste credinţe. Gândurile şi comportamentele au loc într-un mod interdependent, astfel cǎ ambele trebuie ţintite dacǎ se doreşte modificarea felului în care ne simţim.
            Gândurile au un impact enorm asupra sǎnǎtǎţii noastre mentale.
            Terapia cognitivǎ nu este ceva simplist, ca gândirea pozitivǎ, care prezintǎ riscul de a fi contrazisǎ de realitate. Terapia cognitivǎ este mai degrabǎ un mod de a gândi cumpǎtat, în care se pun în balanţǎ credinţele disfuncţionale (care stau la baza emoţiilor negative şi a disconfortului produs de acestea) cu credinţe raţionale, adaptate şi funcţionale.
            Gândirea umanǎ este complexǎ, unele din credinţele de bazǎ sau tiparele de gândire în virtutea cǎrora omul acţioneazǎ pot avea o vechime de ani de zile, uneori din copilǎrie.

            “Gândurile automate” (termen inventat de Aaron T. Beck) sunt gânduri care “rǎsar” (pop-up) în minte şi sunt pline de emoţii. Nu suntem pe deplin conştienţi de aceste gânduri, dar putem învǎţa sǎ le identificǎm şi sǎ le numim.
            Dacǎ o persoanǎ suferǎ de anxietate, depresie sau alte emoţii negative, gândurile automate care stau la baza acestor moduri de a se simţi sunt negative şi nerealiste. Identificarea gândurilor automate negative stǎ la baza înţelegerii şi depǎşirii dificultǎţilor.

            Terapia cognitiv-comportamentalǎ se bazeazǎ pe teoria conform cǎreia nu evenimentele prin ele însele ne supǎrǎ, ne “dau peste cap” emoţional, ci semnificaţia pe care le-o atribuim.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu