Optimismul este o alegere sau povestea Pollyannei

In fiecare zi facem alegeri care ne batatoresc anumite cai de neurotransmitatori din creier. Alegem sa fim multumiti sau nemultumitori, alegem sa vedem partea plina a paharului sau pe cea goala, alegem sa strangem totul pentru noi, sa fim egoisti sau sa (ne) daruim.
In cele din urma, alegerile noastre ne determina viata. Pentru ca daca te-ai invatat ca de fiecare data cand dai de o greutate sa "depui armele", sa "te pleostesti", sa te simti neajutorat, lipsit de speranta, nu este de mirare ca te vei simti deprimat chiar si atunci cand solutia supararii tale ti-ar putea fi accesibila.
Gandirea pozitiva, dar, realista, este cheia sanatatii si a eficientei.

Pollyana, din romanul cu acelasi nume scris de Eleanor H. Porter, era o fetita care a ramas orfana de mica. Tatal ei o invatase sa joace "jocul multumirii", in momentul in care Pollyanna a primit cadou niste carje, carora nu le vedea utilitatea. Raspunsul tatalui a fost unul surprinzator: "Bucura-te ca nu ai nevoie de ele".
Pollyanna isi traieste viata cautand mereu motive de a fi multumitoare, pentru lucrurile de zi cu zi care i se intampla. Astfel, ea isi creeaza o stare permanenta de bine si ii uimeste pe cei din jur prin atitudinea ei pozitiva, ii provoaca sa isi schimbe nemultumirile in gratitudini, ceea ce duce la refacerea unor relatii pierdute si la cladirea altora nebanuite.