Noi, ca oameni, avem de obicei mintea prinsă în tot felul de încrengături (ce o să facem mai târziu? ce a spus altcineva sau ce a vrut să spună?), adică avem mintea prinsă oriunde altundeva, dar nu în momentul prezent, aici și acum.
A fi realmente conștient, înseamnă să nu lași viața să treacă pe lângă tine.
Înseamnă să ne concentrăm pe ceea ce simțim, vedem, auzim, fără să ne pierdem în tot felul de apărări ale minții, fără să raționalizăm, fără să generalizăm, fără să lăsăm mintea să zboare.
Atunci când încercăm să exersăm acest mod de a fi, mindfulness, vom constata că uităm să perseverăm. Obiceiul vechi, cel al minții zburătoare, este adânc înrădăcinat. Și asta este în regulă. Acceptăm chiar și faptul că uităm și apoi ne reamintim, fără a judeca acest lucru. Mereu și mereu. Așa cum inspirăm și respirăm.
Ne acceptăm propriile umbre și propriile lumini, precum și faptul că ele coexistă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu