Terapia cognitiv-comportamentalǎ

           Persoanele cu anxietate, depresie şi alte tulburǎri emoţionale, prin schimbarea modului în care gândesc şi se comportǎ, pot sǎ îşi schimbe modul în care se simt. Terapia cognitiv-comportamentalǎ se adreseazǎ gândurilor care sprijinǎ punctele de vedere negative şi comportamentelor derivate din aceste credinţe. Gândurile şi comportamentele au loc într-un mod interdependent, astfel cǎ ambele trebuie ţintite dacǎ se doreşte modificarea felului în care ne simţim.

            Gândurile au un impact enorm asupra sǎnǎtǎţii noastre mentale.

            Terapia cognitivǎ nu este ceva simplist, ca gândirea pozitivǎ, care prezintǎ riscul de a fi contrazisǎ de realitate. Terapia cognitivǎ este mai degrabǎ un mod de a gândi cumpǎtat, în care se pun în balanţǎ credinţele disfuncţionale (care stau la baza emoţiilor negative şi a disconfortului produs de acestea) cu credinţe raţionale, adaptate şi funcţionale.

            Gândirea umanǎ este complexǎ, unele din credinţele de bazǎ sau tiparele de gândire în virtutea cǎrora omul acţioneazǎ pot avea o vechime de ani de zile, uneori din copilǎrie.

            “Gândurile automate” (termen inventat de Aaron T. Beck) sunt gânduri care “rǎsar” (pop-up) în minte şi sunt pline de emoţii. Nu suntem pe deplin conştienţi de aceste gânduri, dar putem învǎţa sǎ le identificǎm şi sǎ le numim.

            Dacǎ o persoanǎ suferǎ de anxietate, depresie sau alte emoţii negative, gândurile automate care stau la baza acestor moduri de a se simţi sunt negative şi nerealiste. Identificarea gândurilor automate negative stǎ la baza înţelegerii şi depǎşirii dificultǎţilor.

            Terapia cognitiv-comportamentalǎ se bazeazǎ pe teoria conform cǎreia nu evenimentele prin ele însele ne supǎrǎ, ne “dau peste cap” emoţional, ci semnificaţia pe care le-o atribuim.

Smerenia din perspectiva lui Nicolae Steinhardt ( Monahul Nicolae)

"Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.

Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne , poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre.

Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart … este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea,orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul.
Acum stiu, am aflat si eu… “

Nicolae Steinhardt  ( Monahul Nicolae)

Inmultirea talantilor

„concentraţi-vă pe o singură ţintă: aceea de a dobîndi, în domeniul care vă interesează, o competenţă solidă, incontestabilă, greu de concurat. Pentru asta trebuie, evident, să alegeţi un domeniu pe care să-l frecventaţi cu bucurie, adică un domeniu ale cărui inevitabile corvezi să vă amuze…” (Andrei Plesu)

Putem avem chemare catre ceva in sensul de a avea talent (daca este vorba de arta) sau har (daca este vorba despre preoti, medici), adica un dar, un talant, o charisma. Insa chemarea implica daruire de sine si renuntarea la pretentii, confortul propriu, egoism.

Un film care iti schimba starea de spirit in 15 minute :-)

Un film care transmite un mesaj extraordinar si ne reaminteste ce transformari pot face oamenii prin cuvintele lor. Filmul "Validation", cu o durata de un sfert de ora, a participat la 34 festivale de film si a castigat 17 premii. Un film scurt despre ce se intampla cu oamenii atunci cand cineva crede in ei, atunci cand cineva vede partea pozitiva din ei si potentialul pe care l-ar putea atinge.

Enjoy!

Doi lupi

O bătrână Cherokee îi spune nepotului său despre o luptă care se dă în ea. Este o bătălie între 2 lupi.

Unul este rău: se înfurie, invidiază, regretă, lăcomeşte, e arogant, gelos, orgolios,minte, îşi plânge de milă, se simte inferior, vinovat, e plin de mânie…

Celălalt e bun: e vesel, calm, iubitor, umil, binevoitor, generos, încrezător, optimist, plin de compasiune şi credinţă, recunoscător…

Nepotul se gândi pentru o clipă apoi întrebă:

“Şi cine va câştiga această bătălie?”

Bătrâna Cherokee i-a răspuns simplu:

“Cel pe care îl hrănesc.”

ortopsihiatria

Ortopsihiatria este o ramura a psihiatriei axata pe:
- corectarea tulburarilor mintale si comportamentale incipiente si "la limita" cu normalul, mai ales la copii si tineri
- dezvoltarea tehnicilor de promovare a sanatatii mintale si a cresterii si dezvoltarii emotionale armonioase.

Ortopsihiatria implica colaborarea dintre psihiatrie, psihologie si asistenta sociala psihiatrica.

"Don't aim at success - the more you aim at it and make it a target, the more you are going to miss it. For success, like happiness, cannot be pursued; it must ensue, and it only does so as the unintended side-effect of one's personal dedication to a cause greater than oneself or as the by-product of one's surrender to a person other than oneself. Happiness must happen, and the same holds for success: you have to let it happen by not caring about it. I want you to listen to what your conscience commands you to do and go on to carry it out to the best of your knowledge. Then you will live to see that in the long run - in the long run, I say - success will follow you precisely because you had forgotten to think of it."

Viktor Frankl (1905 - 1997)

"Man's Search for Meaning"

Profeţia autoîmplinitǎ

Ceea ce credem despre noi în forul nostru interior sfârşeşte prin a deveni realitate.
Gândurile noastre, convingerile bine înrǎdǎcinate, percepţia pe care o avem despre propria persoanǎ ne pot da avânt sau ne pot pune piedici.
Avem însǎ posibilitatea de a alege ceea ce gândim. Putem gǎsi contraargumente, gânduri alternative şi le putem pune în balanţǎ cu credinţele mai puţin funcţionale. Stǎ în puterea noastrǎ sǎ ne modificǎm dialogul interior astfel încât sǎ fim eficienţi.
Gândirea poate fi restructuratǎ printr-un dialog intern raţional pozitiv.
Aceasta presupune atât percepţia onestǎ a realitǎţii, asumarea responsabilitǎţii, cât şi auto-încurajǎrile.

Ne asumăm propriile decizii?

            Scopul psihoterapiei este schimbarea, iar schimbarea terapeutică, dacă este reală, se exprimă prin acţiune, nu prin cunoaştere stearpă, intenţie sau visare cu ochii deschişi.

Fiecare dintre noi este principalul responsabil pentru propria viaţă.

Persoanele care îşi asumă responsabilitatea de a-şi conduce propriile vieţi fac primul pas în procesul schimbării. Este momentul în care realizează că pot alege liber, aici şi acum, ce fac cu viaţa lor, ce vor să devină.

            Fiecare alegere pe care o facem exclude variantele alternative de alegeri. A te decide pentru un lucru înseamnă a renunţa la un altul.

            Nu întotdeauna ne asumăm pe deplin propriile alegeri. De exemplu, dacă o persoană alege să mănânce mai mult decât metabolismul ei poate să ardă, consecinţa pe termen lung va fi supraponderalitatea sau obezitatea. De cele mai multe ori, o astfel de persoană nu îşi asumă această alegere, ci – sub diferite forme – “i se întâmplă”.

            Persoanele care refuză să îşi înţeleagă propriile decizii refuză să-şi asume renunţările, toate acele renunţări pe care fiecare dintre alegerile noastre cotidiene le implică. Dacă am obiceiul să mănânc câte o cutie de îngheţată mare odată sau alte alternative hipercalorice, atunci renunţ implicit la a avea o conformaţie armonioasă a corpului, un corp sănătos. O altă renunţare pe care o implică un astfel de obicei este modelul pe care îl constitui pentru copilul meu, dacă obişnuiesc să mănânc ca răspuns la emoţiile neplăcute.

            Dacă dăm vina pe factori externi pentru eşecurile noastre, nu ne asumăm responsabilitatea pentru ele, ne simţim ceva mai bine pe moment (nu ne simţim vinovaţi), dar pierdem lecţia pe care am fi putut să o învăţăm din respectivul eşec şi ne predispunem, în continuare, la “căderi”.

Analizarea implicaţiilor profunde ale deciziilor noastre sunt şanse de autodezvoltare.

JOHNNY CASH & U2 - The Wanderer

Când suntem fericiţi suntem mai deştepţi, mai frumoşi şi mai eficienţi!

           Mulţi oameni cred că fericirea este condiţionată de realizări: “dacă o să iau examenul ăsta, o să fiu fericit”, “dacă aş slăbi 5 kilograme, aş fi fericită”, “dacă aş avea un partener, aş fi fericită”, “dacă aş fi apreciat la serviciu, aş fi fericit”. Mai întâi succesul, apoi fericirea.

            De fapt, studiile demonstrează că lucrurile stau exact invers - fericirea duce la succes în aproape fiecare domeniu al vieţii noastre: în căsnicie, în prietenii, în creativitate, în starea de sănătate şi, mai ales, în carieră. Cu cât angajaţii sunt mai fericiţi, cu atât nivelurile de productivitate sunt mai mari, au performanţe mai bune şi sunt mai bine plătiţi.

            Se pare că fericirea ne dă un avantaj chimic real asupra concurenţei. Emoţiile pozitive ne inundă creierul cu serotonină şi dopamină, substanţe care nu numai că ne fac să ne simţim bine, dar ne şi setează creierul astfel încât acesta poate învăţa mai uşor: sunt permise mai multe conexiuni neuronale, care permit o gândire mai rapidă şi mai creativă şi o mai bună capacitate de analiză şi de rezolvare a problemelor. S-ar părea că percepem, înregistrăm şi reţinem mai multe lucruri atunci când suntem într-o dispoziţie bună.

            Cheia pentru a ne cultiva fericirea este să ne amintim că putem permanent creşte şi că suntem responsabili pentru comportamentele şi gândurile noastre. Modul în care acţionăm poate schimba realitatea. Dacă suntem conştienţi că obiceiurile noastre contează pentru a ne creşte nivelul de emoţii pozitive, atunci este probabil că vom încerca să ne cultivăm obiceiuri pozitive, ne vom documenta în domeniul psihologiei pozitive şi vom încerca să facem o schimbare în bine.

            Fericirea este determinată într-o proporţie de 80% de lumea internă (gânduri, atitudini, comportamente) şi doar într-o proporţie de 20% de condiţiile externe. Psihologia pozitivă studiază fericirea, optimismul, nădejdea şi succesul. Conform experţilor în psihologie pozitivă, orice persoană este capabilă să îşi antreneze creierul pentru a fi mai pozitivă, mai fericită.

            Începe chiar de astăzi să practici 5 obiceiuri pe care le poţi alege din postarea anterioară – “Suntem responsabili pentru propria noastră fericire”.

Suntem responsabili pentru propria noastra fericire

           Fericirea nu este o pleaşcă ce ne pică de sus, ca o pară mălăiaţa. Fericirea nu “se întâmplă”, ci avem posibilitatea, într-o măsură destul de mare, de a o cultiva şi determina.

           Avem posibilitatea să ne creştem nivelul de fericire, să atingem un nivel cât mai înalt al emoţiilor pozitive. Sau avem opţiunea de a sta cu mainile încrucişate. În domeniul acesta, al fericirii, al stării noastre interne nu există teren neutru: sunt ori fericit, ori nefericit. Este exact la fel cu faptul că nu putem să nu ne gândim la nimic. Permanent, în mintea noastră rulează nişte gânduri, care determină, până la urmă, modul în care ne simţim.

            Vestea bună este că noi putem influenţa prin ceea ce gândim şi prin ceea ce facem starea noastră de fericire. Cel mai important este angajamentul intern de tipul: vreau să descopăr şi să aplic în viaţa mea ceea ce m-ar putea face mai fericit/ă. Dintr-o postare pe un blog s-ar putea să aflu nişte idei, bune de aplicat, dar un angajament intern în acest sens mă face să am un tropism faţă de obiceiurile menite să aducă fericirea. Psihologia pozitivă se referă la adoptarea unei abordări proactive pentru crearea fericirii.

            În continuare, câteva idei pentru ca fericirea să fie un musafir obişnuit:

• Nu aştepta până vine Paştele pentru a face curat: ordonează-ţi casa şi viaţa ori de câte ori este nevoie. Scapă de lucrurile care nu îţi trebuie (fizice - hainele pe care nu le mai porţi, psihologice - regrete, ranchiună) la intervale regulate şi bucură-te de consecinţele pozitive
• Nu amâna lucrurile care trebuie oricum făcute până la urmă. Dacă ceva trebuie făcut, fă-o! Cu cât amâni mai mult, cu atât te vei simţi mai frustrat/ă şi mai nemulţumit/ă. Dar, de îndată ce te implici şi faci ceea ce trebuie să faci, vei trăi cu siguranţă emoţii pozitive, cum ar fi fericirea, mândria, satisfacţia, sentimentul de eficienţă proprie.
• Află care sunt punctele tale forte, talentele tale şi pune-le în valoare! Implică-te în activităţi care îţi etalează punctele tale forte şi evită să te subevaluezi pentru slăbiciunile tale.
• Când ne facem griji, ne preocupăm excesiv pentru viitor. Când regretăm, ne fixăm prea mult pe trecut. A ne lăsa mintea să rătăceacă în oricare din aceste două direcţii ne împiedică să profităm la maxim de prezent. Este mult mai profitabil să “trăim clipa”, aici şi acum.
• ţine un jurnal al aspectelor pozitive din viaţa ta; scrie în fiecare seară 3 – 5 lucruri bune care s-au întâmplat în acea zi, sau motive de mulţumire, de recunoştinţă. Reciteşte-l ori de câte ori simţi nevoia să îţi resetezi starea internă.
• Învaţă să fii mulţumit/ă de tine! Încurajează-te, acordă-ţi feedback pozitiv atunci când faci orice lucru bun, atunci când ai orice realizare, chiar dacă este vorba de lucruri mici. Fii propriul tău antrenor. Acordă-ţi recompense.
• Râzi! Râsul relaxează corpul, îmbunătăţeşte funcţionarea mentală, creşte imunitatea şi îi apropie pe oameni. Cultiva simtul umorului si invata sa faci haz de necaz, chiar si de propriile neplaceri.
• Petrece cât mai mult timp alături de oameni optimişti. Fericirea şi optimismul sunt contagioase.
• concentrează-te pe calităţile oamenilor. Cele mai bune relaţii sunt constituite pe recunoaşterea reciprocă a punctelor forte. Înceacă să subliniezi lucrurile bune şi succesele atunci când le observi la ceilalţi.
• Fii altruist! Ajută-i pe cei din jur! Fă-le bine, îngrijeşte-i, iubeşte-i şi fă lucruri pozitive pentru cei din jur fără nici un motiv!
• învaţă să răspunzi mental gândurilor negative, demolează-le cu contraargumente! Pentru orice gând negativ poţi găsi un alt gând pozitiv care să îl neutralizeze. Aceasta nu înseamnă să susţii că totul este roz, ci să găseşti partea bună chiar şi din lucrurile mai puţin bune. Resemnifica in mod pozitiv experientele neplacute - de exemplu, o imprejurare frustranta poate fi resemnificata ca o oportunitate de dezvoltare personala, de maturizare, de largire a inimii.
• priveşte dificultăţile sau eşecurile ca fiind temporare, specifice unei anumite situaţii şi cauzate de unele motive exterioare, nu interioare.
• profită din plin de evenimentele benefice, de realizări, interpretează-le ca fiind permanente, generale şi determinate de motive interne, de calităţile tale intrinseci. 
• cultiva o perspectiva pozitiva si optimista: de exemplu, gaseste provocari acolo unde altii vad amenintari. Aceasta iti va creste motivatia de a actiona, de a incerca, in loc de a te retrage.
• Fa zilnic exercitii fizice: mergi pe jos 10.000 de pasi sau fa jumatate de ora de aerobic cu ajutorul videoclipurilor pe care le poti gasi gratis pe internet. Sportul este un antidepresiv si un anxiolitic eficient si, in plus, creste si capacitatile cognitive.

Ce este NEVROTICISMUL?

        Nevroticismul (sau emotionalitatea) este o trasatura de personalitate care a fost descrisa initial de Hans Eysenck. Este caracterizat prin niveluri inalte de sentimente negative, precum depresia, anxietatea, mânia, vina.
Potrivit teoriei lui Eysenck, nevroticismul se bazeaza pe un prag scazut de activare a sistemului nervos simpatic, sistem responsabil de reactiile "fight-or-flight" (lupta sau fugi) atunci cand apare un pericol.
         Persoanele nevrotice, care au acest prag scazut de activare a sistemului nervos simpatic, nu pot sa isi inhibe reactiile emotionale si vegetative in fata unor stresori minori, experimentand sentimente negative, tahicardie, hiperensiune, transpiratii, tensiune musculara. Pot interpreta destul de frecvent situatiile obisnuite ca fiind amenintatoare si frustrarile minore ca dificultati insurmontabile. Sunt adesea extrem de constienti de propriile lor reactii (mai ales in public) si rusinosi si pot avea probleme legate de controlul impulsurilor si de amanarea recompenselor. Nevroticismul este asociat cu o inteligenta emotionala scazuta si este considerat un factor de risc pentru tulburarile de anxietate si depresive.
          Persoanele stabile emotional, care au praguri inalte de activare a sistemului nervos simpatic si un bun control al emotiilor, experimenteaza sentimente negative doar in fata stresorilor majori, avand capacitatea de a ramane calmi sub presiune.

Respectul de sine

Respectul de sine înseamnǎ o pǎrere realistǎ şi apreciativǎ despre sine.

Realistǎ înseamnǎ a recunoaşte şi defectele şi calitǎţile proprii.

Apreciativǎ înseamnǎ a privi potenţialul propriu, capacitatea de devenire.

Implicǎ a te considera o fiinţǎ umanǎ şi a-i privi pe ceilalţi ca fiind oameni, adicǎ a valoriza demnitatea de om.

Stima de sine este diferitǎ şi de mândrie, dar şi de devalorizarea de sine, care sunt nesǎnǎtoase.

Mândria este un mecanism de apǎrare care îşi are rǎdǎcinile în nesiguranţa proprie. Este întâlnitǎ la persoanele cu tulburare de personalitate narcisicǎ.

Devalorizarea de sine poate fi întâlnitǎ în comportamentul submisiv, în codependenţǎ, în depresie.

O stimǎ de sine sǎnǎtoasǎ implicǎ şi recunoaşterea a cât de multe mai ai de învǎţat, de primit, de crescut şi existǎ o bucurie în acest proces de dezvoltare personalǎ.

Daca nu am mai facut sport de mult timp si suntem obisnuiti cu un stil de viata sedentar, exercitiile fizice vor fi, la inceput, dificile. Pe masura ce conditia noastra fizica se imbunatateste, exercitiile devin din ce in ce mai usoare si mai placute. Incepem de unde suntem - si ne consolidam puterea incepand de acolo. Cresterea respectului de sine urmeaza acelasi principiu.

Senzatia de valorizare goneste oboseala

          Oboseala este o senzatie traita subiectiv, in functie de sarcina pe care o avem de efectuat. Suntem obositi in fata unei sarcini despre care preconizam ca are o mica sansa de a ne valoriza resursele. Dar ne invioram brusc pentru o sarcina diferita, al carei rezultat ne-ar putea valorifica maxim potentialul.
          Astfel, oboseala are legatura si cu varful piramidei lui Maslow si cu cognitiile noastre: ce gandim despre sarcina care o avem de efectuat. Daca indeplinirea respectivei sarcini ne face sa ne simtim mai competenti, mai increzatori in propriile forte, este mai probabil ca senzatia de oboseala sa fie diminuata.
Aplicatie practica: putem goni oboseala alternand sarcinile.

Senzatia de eficienta proprie este un sistem imunitar al constiintei, conferindu-i rezistenta, putere si capacitate de refacere.

Cum poate fi crescută serotonina din creierul uman fără medicamente?

 

Conform unui articol publicat în J Psychiatry 2007: 32(6): 394-399, avem la dispoziţie mai multe mijloace care cresc serotonina la nivel cerebral:

1. dispoziţia pozitivă, emoţiile pozitive, să ne simţim bine şi fericiţi
2. expunerea la lumină: chiar şi într-o zi noroasă, lumina de afară poate fi peste 1000 lux, un nivel care nu este atins în condiţii obişnuite prin iluminarea artificială
3. exerciţiile fizice au efect antidepresiv şi anxiolitic
4. dieta bogată în triptofan (carnea de curcan, laptele, bananele, nucile şi ouăle conţin triptofan) Triptofanul este precursorul serotoninei, al melatoninei şi al vitaminei PP.

Ce se intampla in creierul uman in timpul indragostirii?

            După studiile imagistice RMN funcţionale, în dragostea pasională sunt activate metabolic aceleaşi regiuni cerebrale ca în hipomanie şi în abuzul de substanţe. Cortexul prefrontal, hiperactiv la pacienţii cu depresie, este inactiv în dragostea pasională. Nucleul caudat şi nucleul ventral tegmental (implicaţi în craving, pofta psihologica de drog) şi secreţia de dopamină sunt activate la subiecţii care văd fotografiile celor de care sunt îndrăgostiţi.

            Un studiu efectuat pe adolescenţii care trăiau dragostea pasională a arătat că aceştia dormeau mai puţin, acţionau compulsiv mai des, li se părea că au o mulţime de idei şi de energie creatoare, se angajau mai uşor în comportamente riscante (de exemplu, şofatul imprudent). Modificările neuroimagistice ale persoanelor care îşi privesc iubiţii şi cele ale tinerelor mame care îşi privesc copiii sunt foarte asemănătoare, amândouă fiind experienţe intens recompensatoare.

            Gânditul obsesiv la persoana iubită şi actele compulsive sunt frecvente la îndrăgostiţi. În primii 2 – 4 ani ai relaţiei, s-a constatat creşterea nivelurilor de beta-fenil-alanină, o substanţă care seamănă cu amfetamina şi care provoacă o stare euforică şi cauzează trecerea cu vederea a defectelor celuilalt. Odată ce ataşamentul se consolidează şi “îndrăgostirea” face loc unei relaţii mai stabile şi mai puţin exuberante, nivelurile de beta-fenil-alanină revin la normal şi intră în joc oxitocina şi vasopresina, care au rol în interacţiunile sociale, în crearea legăturilor. Oxitocina favorizează legăturile între oameni: este eliberată la mamă în timpul alăptării, la membrii unui cuplu atunci când petrec timp împreună şi atunci când sunt implicaţi în activităţi sexuale. Viagra (sildenafil) pare a facilita eliberarea de oxitocină, cel puţin la şoareci.

            Chiar dacă suntem conştienţi că dragostea nu poate fi redusă la componentele ei biochimice sau imagistice, este fascinant să descoperim măcar o parte din ceea ce se petrece în creierul nostru atunci când ne îndrăgostim.

Ce este emoţia exprimată?

Emoţia expimată este un construct din psihologie, definit (Brown, 1962, 1972) prin 5 componente:

1. supraimplicarea emoţională

2. comentarii critice

3. ostilitate

4. remarci pozitive

5.căldură în relaţiile interpersonale

           Unele studii iau în considerare doar primele 3 componente ale emoţiei exprimate, considerând că acestea ar fi factori de risc pentru recăderile din tulburările mai sus menţionate, în timp ce alte studii iau în considerare toate cele 5 componente prin care Brown a definit emoţia expimată.

            De obicei, in literatura psihiatrică şi psihologică, un “înalt nivel al emoţiei exprimate” se referă la trăsăturile negative ale acesteia. Ar fi mai clar pentru cititorii acestor studii dacă s-ar preciza clar “un nivel înalt al emoţiei negative exprimate”.  

            S-a dovedit prin multiple studii faptul că un nivel înalt al emoţiei exprimate (caracterizat prin atitudine critică, ostilă  şi supra-implicată emoţional) la rudele unei persoane cu o tulburare mentală este un factor precipitant al recăderilor în tulburări precum schizofrenia, alcoolismul, tulburarea bipolară sau la copiii cu dizabilităţi de învăţare.

            S-a pus problema dacă emoţia exprimată este o trăsătură (care există la rudele pacienţilor înainte de debutul tulburării) sau o stare (apărută după debutul afecţiunii) şi dacă există variaţii transculturale, precum şi dacă este etic acest construct (deoarece presupune posibila culpabilizare a rudelor),  precum şi cum poate fi modificat un nivel înalt al emoţiilor negative exprimate.

          

O metoda verificata de a retine eficient pentru totdeauna ceea ce ai de invatat

1. invata un material nou dimineata
2. reciteste-l seara sau inainte de a te culca
3. arunca o privire peste material (revizuieste-l) urmatoarea zi.
4. repeta-l din nou peste 3 zile
5. repeta-l din nou peste 7 zile
6. repeta-l din nou peste 2 saptamani

7. repeta-l din nou peste o luna

8. repeta-l din nou peste 2-3 luni

Descopera placerea de a invata

Orice subiect poate deveni placut, poate fi domesticit, chiar si cele care la prima vedere par a fi plictisitoare.Imprieteneste-te cu materialul pe care il ai de studiat.

Vizualizeaza faptul ca deja ai invatat ceea ce iti propui, satisfactia lucrului bine facut, a auto-eficientei, increderea profesionala, atitudinea de invingator.
Zambeste atunci cand citesti, cauta partea amuzanta din orice, razi si cultiva-ti buna dispozitie, cauta "legaturi jucause" pentru a retine (de exemplu, daca ai de retinut o lista de termeni fazi, plictisitori, nascoceste o poveste haioasa in care sa ii inglobezi).
Gandeste pozitiv, cultiva-ti increderea in capacitatile tale de a invata.
Motiveaza-te permanent. Incepe ziua de lucru cu un interval de motivare, crestere a autoeficientei, gandire pozitiva. Perfectioneaza-ti incontinuu modul in care inveti. Exista suficiente resurse gratuite pe Net in acest sens, nu este nevoie sa cheltuiesti bani ca sa primesti "mura-n gura" astfel de informatii. In plus, motivatia cuiva care plateste un curs de invatare eficienta sau de coaching in acest sens este mai mica decat a unei persoane care isi asuma responsabilitatea de documentare si autoperfectionare in acest sens pe termen lung.

Inveti mai usor daca poti afla imediat cat de buna a fost performanta ta. Incearca sa iti autotestezi cunostintele dupa ce ai terminat un subiect, sa vezi cu ce ai ramas.
Monitorizeaza zilnic timpul. Dupa o saptamana, revezi ceea ce ai monitorizat si stabileste ce imbunatatiri poti sa faci.
Fixeaza-ti deadline-uri ca sa iti poti concentra fortele si sa indeplinesti mai mult intr-un timp mai scurt.

Rasfoieste materialul, vezi care este structura lui. Imparte-l in bucati. Utilizeaza harti mentale. Bifeaza fiecare sectiune, pe masura ce ai inteles-o. Subliniaza informatiile esentiale.
Invata mai intai scheletul, lucrurile esentiale. Pune intrebari, lamureste-te. Nu incercasa retii ceva ce nu ai inteles.

Mizeaza pe punctele tale tari in procesarea informatiei (de exemplu, daca inveti predominant vizual, foloseste culori, desene, scheme). Foloseste post-it-uri.
Citeste teatral, dramatic informatiile pe care vrei sa le retii sau sopteste-le.
Fa rezumatul materialului cu voce tare.
Vizualizeaza cu ochii mintii materialul, parcurgand in minte paragrafele importante.
Reformuleaza ceea ce citesti utilizand propriile cuvinte, scrie ceea ce crezi tu referitor la subiectul citit.
Gaseste-ti un partener de invatat cu care sa iti pui intrebari reciproc (atat de lamurire, pe parcurs ce invatati, cat si de testare, in final).

Cum poti invata mai eficient?

Seteaza-ti o stare calma a mintii. "Don't worry, learn happy!"
Fa-ti ordine pe birou si in camera in care inveti.
Acorda-ti recompense cand ai terminat un subiect de invatat.
Programeaza-ti plimbari pe afara de cate 30 minute - o ora intre reprizele de invatat.
Jumatate de ora de sport aerobic, urmata de un dus te invioreaza.
Cauta sa te binedispui in pauzele de invatat, ia legatura cu cineva care te face sa razi, urmareste un scurt film comic.
Serveste micul dejun, chiar daca nu ai chef si nu iti este foame.
Mananca ceva usor la pranz si seara, daca vrei sa continui sa inveti dupa aceste mese.
Supravegheaza-ti pozitia corpului atunci cand inveti. Transmite-i subconstientului tau (stand drept) faptul ca te vei descurca sa inveti, indiferent de dificultatea materialului pe care il vei avea de invatat. Ceea ce crezi despre tine este o autoprofetie care se va implini.

Educa-ti mintea sa refuze sa refuze sa se angreneze in alte activitati. Ori decate ori iti dai seama ca iti zboara atentia in alta parte, readu-o asupra materialului pe care doresti sa il studiezi. Fa acest lucru fara a te judeca, fara a te invinovati sau eticheta nefavorabil. Esti propriul tau partener in eficientizarea invatarii, deci cultiva doar ceea ce te ajuta sa inveti mai bine.
Gaseste mijloace de a limita distragerile (pune telefoanele pe silentios, scoate din priza televizorul sau calculatorul, daca surfezi pe Net mai mult timp decat intentionezi initial).

Mentine-ti permanent in minte scopul pentru care inveti.
Ce vei face de acum inainte diferit (in mod practic) daca inveti respectivul material?
De ce anume este important pentru tine?
Ce stii deja despre acel subiect?
Ce ti-ar placea sa afli nou?

Un mod simplu de a-ti imbunatati stima de sine: actioneaza!

Actiunile noastre sunt gimnastica de intretinere a stimei de sine.
Activitatile zilnice pot fi considerate nu doar simple corvezi, ci mijloace de a creste senzatia de autocontrol si de apropiere de imaginea de sine ideala. Fiecare alegere, din fiecare moment conteaza fie pentru intarirea "muschiului" stimei de sine, fie, prin non-actiune, pentru descurajare si confirmarea propriilor temeri.
Persoanele cu o buna stima de sine isi inving temerile si actioneaza: daca actiunile proprii si le evalueaza ca "reusite", atunci aceasta le intareste suplimentar stima de sine, daca rezultatul actiunilor proprii inclina catre esec, il relativizeaza si atribuie o parte din determinism factorilor externi. Astfel isi conserva si augmenteaza stima de sine.
Totusi, nu trebuie folosite numai micile activitati, in detrimentul sarcinilor urgente sau importante. De exemplu, in preajma unui examen, studentii isi pot gasi de lucru orice alte activitati (chiar daca sunt utile sau necesare) numai pentru a evita sa se apuce de invatat.
Un alt fel de a actiona care ne creste stima de sine este de a deveni expert intr-un domeniu. Aceasta amelioreaza sentimentul de competenta profesionala si favorizeaza si recunoasterea sociala, care ofera un feedback pozitiv suplimentar.
Asadar, pentru a-ti imbunatati stima de sine este nevoie sa actionezi!
Totul incepe printr-o modificare concreta a comportamentului.
Fiecare dintre alegerile pe care le facem zi de zi (a sta, a evita, a amana sau dimpotriva, a actiona, a indrazni) este, de fapt, o alegere pe care o facem referitor la stima noastra de sine si la dispozitia noastra.

Miscarea antipsihiatrica si experimentul Rosenham

       Miscarea antipsihiatrica porneste de la presupunerea ca boala psihica este un mit (Thomas Szasz, 1967) si ca, de fapt, persoanele diagnosticate cu boli psihice se lupta sa gaseasca un sens intr-o lume nebuna. Principalul argument folosit este faptul ca boala este un concept fizic si deci nu poate fi aplicat acest termen tulburarilor psihologice la care nu a fost demonstrat substratul fizic. Actualmente exista insa dovezi fizice pentru cele mai multe patologii psihiatrice, inclusiv studii genetice si imagistice, asa ca acest argument al antipsihiatriei nu mai poate sta in picioare.
       Szasz insusi practica doar pana la un punct ceea ce predica: oferea o forma de consiliere care avea ca scop sa ajute clientii sa isi descopere si sa isi consolideze propriile lor resurse, dar nu facea acest lucru cu pacientii psihotici sau la cei depresivi cu elemente psihotice sau cu idei suicidare.
       Unul din curentele antipsihiatrice a fost cel al "etichetarii", initiat de Scheff (1984), care vedea diagnosticarea psihiatrica ca o violare a normelor sociale. Unul din adeptii acestui curent, Rosenhan (1973) a efectuat un experiment care a vizat validitatea diagnosticelor psihiatrice, in care a incercat sa dovedeasca faptul ca psihiatrii nu pot sesiza diferenta intre persoanele sanatoase si cele cu o tulburare psihica. Studiul a fost impartit in 2 parti: in prima parte a urmarit sa demonstreze faptul ca psihiatrii nu pot detecta o persoana sanatoasa, iar in a doua parte a incercat sa demonstreze ca psihiarii nu pot detecta o persoana cu tuburari psihice. In ambele parti ale studiului, psihiatrilor li s-au oferit premise false si astfel "s-a demonstrat" ca ar ajunge la concluzii false.
       In prima parte, falsii pacienti sustineau ca ar avea halucinatii auditive si s-a urmarit daca psihiatrii ii diagnosticheaza ca avand o tulburare psihotica sau nu.
       In a doua parte, psihiatrilor li s-a spus ca ar exista niste pacienti psihiatrici care de fapt simuleaza simptomele (fara ca acest lucru sa fie adevarat) si li sa cerut sa ii detecteze.
Practic, studiul s-a redus la a demonstra de bine detectau psihiatrii din anii '70 simularea la pacientii lor.
       Una din criticile care i-au fost aduse a fost faptul ca daca un pacient inghite voluntar sange si apoi se prezinta la camera de garda a oricarui spital, unde isi induce varsatura, va fi in majoritatea cazurilor diagnosticat cu o afectiune de tract digestiv superior.
       Experimentului intreprins de Rosenham i-au fost aduse multiple alte critici, care pun la indoiala calitatea cercetarii stiintifice. (le puteti gasi AICI)

aripiprazolul (Abilify)

Aripiprazolul este un agonist partial al receptorilor D₂ care actioneazã ca stabilizator al sistemului dopaminergic.
Dintre antipsihotice, aripiprazolul este cea mai frecventa cauza de akatizie, neliniste, senzatia subiectiva de nevoie de miscare. In practica clinica, se intalnesc ca efecte adverse si tremorul, durerile musculare, anxietatea, insomnia, chiar agitatia. Spre deosebire de alte antipsihotice, nu da crestere in greutate, are un profil metabolic bun, dar o eficienta discutabila.

Un nou antipsihotic: lurasidona.

Lurasidona (cu denumirea comerciala Latuda) este un nou antipsihotic aprobat de FDA pentru tratamentul pacientilor cu schizofrenie. Se asteapta sa fie disponibil pe piata in primul trimestru al acestui an, 2011.

Doza de start recomandata este de 40 mg, administrata o data pe zi, cu mancare. Doza maxima zilnica este de 80 mg.
Asa cum arata studiile de faza III (Pearl 1 si 2), cele mai frecvente efecte secundare sunt: akatizia, parkinsonismul, greata si sedarea. Este putin probabil sa dea crestere in greutate sau anomalii metabolice.
Eficienta antipsihotica pare a fi similara aripiprazolului (Abilify) sau ziprasidonei (Zeldox), dar inferioara olanzapinei (Zyprexa).

Lurasidona se bucura de o promovare agresiva din partea companiei producatoare (Sunovion), care incearca sa ii atribuie imbunatatiri ale functiei cognitive, ale memoriei sau posibile actiuni antidepresive*, dar fara dovezi suficiente.

*  Stahl S.M. The serotonin-7 receptor as a novel therapeutic target. Journal of Clinical Psychiatry. 71(11):1414-5, 2010 Nov.